Uitați tot ce știați despre cowboys. Adică ochi de gheață, pistoale fumegânde, masculi plini de testosteron, dueluri epice sub un soare infernal. Vestul Sălbatic a fost cu totul altfel: un instrument al genocidului și al afirmării capitalismului feroce și cinic.

    Produs și interpretat de către Brad Pitt, “Asasinarea lui Jesse James de catre lașul Robert Ford / The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford ”  reia una dintre marile legende ale Vestului American, abordată de către Cinema de nenumărate ori: de la versiunea epică în alb și negru cu Tyrone Powell (regizată de Henry King in '39), la amara reconstituire a lui Nicholas Ray din1957.

    Neo-zeelandezul Andrew Dominik s-a inspirat aici și din câțiva maeștri subversivi ai genului (Leone, Peckinpah, Cimíno), adăugând divese tonalități precum tragismul solemn al samurailor lui  Kurosawa, singurătatea cavalerilor palizi ai lui Eastwood, dar și rănile “pulp” sângerânde ale lui Tarantino. Dacă aici Jesse este un soi de Christ însângerat și păcătos, pregătit pentru martiriu, asasinii săi vor plăti amar, precum Iuda, pentru gestul lor.  Imperfect și fără speranță, precum cântul funebru al unei epoci care dispare, filmul este extrem de emoționant și de fascinant.

    Un western melancolic și sobru, cu actori excepționali, cu o imagine manipulată spre a exprima un trecut îndepărtat….Lung, lent, static. Un film capabil să exprime cu forță, cu disperare sentimentul morții care îl stăpânește pe protagonist în zilele sale de așteptare letală.

    Tema este una devenită tipică filmelor americane despre criminali: bărbați care îmbătrânesc și care cândva erau mândri de “profesionalismul” lor, sunt acum obligați să lucreze alături de personaje inferioare.  James este acum bolnav, mental și fizic, consumat de cei treizeci și ceva de ani ai săi. Împreună cu fratele lui trăiește doar din și pentru legenda populară pe care cei doi au creat-o, mândri că: “În Europa s-a auzit doar de doi americani: de Mark Twain și de Jesse James”. Și astfel debutează eterna poveste a competiției dintre personajul public și ceea ce este James în realitate….

    Dar filmul mai tratează și foarte complexa relație dintre asasin și victimă, și ne amintim de ucigașii lui Trotsky, Lincoln, Gandhi sau John Lennon.  Casey Affleck trasează cu subtilitate devenirea schizoidă prin care Bob Ford se identifică cu James și, în același timp, dezvoltă o bizară ură împortiva acestuia. Până când ambii formează un soi de inconștient pact sinucigaș. Simțim dorința de moarte a lui Jesse în modul în care își hărțuiește ucigașii, în gesturile sale bizare precum acela de a trage cu pistolul în râul înghețat.

    Filmul nu se sfârșește cu asasinarea lui Jesse James, ci cu următoarea decadă în care Ford-însuși devenise confuz, divizat între vinovăție și celebritate, precum Lee Harvey Oswald, un alt asasin în căutarea publicității.

    Acest subtil, sensibil, și meditativ film nu conține decât foarte puține scene de violență, mizând mai mult pe dialoguri și pe situații elocvente. Jocul actorilor este unul subtil, nedemonstrativ, iar imaginea tulburătoare a directorului britanic de imagine Roger Deakins este rece, întunecată și lăptoasă.  

    Mai mult decât un western, “Asasinarea lui Jesse James de către lașul Robert Ford” este o baladă sălbatică despre naufragiu și despre atracția finalului fatal. Când zilele pasiunii și ale gloriei lui Jesse James au trecut, nu-i rămâne decât să-și strângă pistoalele și să aștepte trădătorul desemnat să-l anihileze, la rândul său…