Un film ce amestecă muzica, comedia și drama și în care actorii fac playback sau interpretează ei înșiși cântece pop de succes în spaniolă (cu un amestec de flamenco) care se adaugă sentimentelor și situațiilor pe care le trăiesc personajele. Acesta este în linii mari Por qué se frotan las patitas?
Întâlnim în acest film referințe de aceeași formulă la filmele de mare succes recent ale lui Martínez Lázaro, regizorul filmelor El otro lado de la cama (2002) (Cealaltă parte a patului) și continuarea acestuia Los dos lados de la cama (2005)(Cele două părți ale patului).
Protagoniștii fac parte dintr-o familia spaniolă de condiție medie până la un anumit punct, cu un tată misogin, tiran, care își umilește soția, își disprețuiește fiica și își uită-dezice mama. Intriga dramei începe când el este abandonat în același timp de cele trei femei care îi alcătuiesc viața și se găsește singur și suferă pentru asta. La această intrigă narativă se adaugă un detectiv particular asemănător lui inspectorului Clousseau din filmele lui Peter Sellers, o vecină necăsatorită și indiscretă și niște okupas.
Ruptura continuă a narațiunii caracterizează acest film. Imitând formele din stilul Nouvelle Vague (Pierrot le fou- Pierrot cel nebun, Jean-Luc Godard, 1965), dialogul se transformă în text și mișcarea personajelor în scenografie. Fără îndoială popularitatea temelor muzicale fac din acest film un model de cinematrografie locală, cu o semnificație emoțională absolută atinsă doar de spectatorii care au trăit și au crescut cu cântecele salvate de film.
Poate momentul cel mai surprinzător se află în dubla ruptură acțiune- musical- acțiune care dezvăluie și întrerupe muzica. Astfel acțiunea este întreruptă pentru muzica care uneori este anulată de personajul masculin, rupând iluzia de realitate din film.
Este subliniat din nou jocul actoricesc al lui Raúl Arévalo(Azuloscurocasinegro, Summer Rain) și al actriței clasice, Lola Herrera, una din puținele dive ale cinematografiei spaniole care interpretează cel mai mare moment muzical și își contruiește rolul de stea retrasă a flamenco-ului.
[traducere: Alexandra Sofronescu]
Una película que mezcla el musical, la comedia y el drama, donde los actores cantan en playback o interpretan ellos mismos éxitos del pop en español (con un toque de fusión con el flamenco) que se ajustan a los sentimientos y situaciones que viven los personajes. Eso es, a grandes rasgos, ¿Por qué se frotan las patitas?
Y encuentra referentes en la misma fórmula de las películas de gran éxito reciente de E. Martínez Lázaro, director de El otro lado de la cama (2002) y de su secuela Los dos lados de la cama (2005).
Los protagonistas forman parte de una familia española media, hasta cierto punto, con un padre machista, déspota, que humilla a su mujer, desprecia a su hija y se desentiende de su madre. El nudo de la trama comienza cuando es abandonado por las tres mujeres que forman su vida al mismo tiempo y se encuentra solo, y sufre por ello. A este núcleo narrativo se unen un detective privado semejante al Clousseau de Peter Sellers, una vecina soltera y fisgona, y unos okupas.
La contínua ruptura de la narración es la característica principal de esta película. Imitando las formas de la Nouvelle Vague francesa (Pierrot le fou, Jean-Luc Godard, 1965) el diálogo se convierte en letra, y el movimiento de los personajes en escenografía. El guiño sin embargo de la popularidad de los temas musicales deja esta película como una muestra de cine local, con un significado emocional absoluto sólo al alcance de los espectadores que han vivido y crecido con las canciones rescatadas para el film.
Quizás el momento más sorprendente se encuentra en la doble ruptura acción-musical-acción q desvela e interrumpe la música. Así la acción se ve interrumpida por la música que a su vez es descalificada por el personaje masculino, rompiendo la ilusión de realidad del film.
A destacar de nuevo la actuación de Raúl Arévalo (Azuloscurocasinegro, Summer Rain) y la de una clásica, Lola Herrera, una de las pocas grandes divas del cine español, que interpreta el mejor momento musical y borda su papel de estrella retirada del flamenco.
