Acestea fiind zise, să ne distrăm românește

   Hitler vroia să-i elimine pe cei care îi consideră inferiori. Ca să rămână doar elita. Comuniștii au scăpat de tot ce le era superior. Să fie muncitorii și țăranii elita. Românul nu vrea să elimine pe nimeni. Vrea să fim toți egali. Fără elita. Fără pleavă. E loc pentru fiecare în mediocritate. Să moară și capra vecinului. Sau să trăiască. Important e doar să fim la fel. Undeva în zona călâie. Gândire de mlaștină. Anti-evolutivă. Anti-revoluționară. Pot să fie bucăți de carne în ciorba națională, dar suprafața ei rămâne pururi netedă.

  Ciobanul mioritic e vinovat că a ieșit din turmă. Trebuie să platească pentru asta. Și el o știe. De aceea își acceptă senin pedeapsa. La fel și meșterii lui Manole. Pentru eșec n-ar fi fost condamnați la moarte. Doar pentru succes.

  Cu timpul însă, cei care evadau din mulțime au încetat să mai fie pedepsiți a la patul lui Procust de către locuitorii matricei. De la o vreme oile rătăcite sunt doar aduse pe drumul cel bun. Fără bâtă. Cu blândețe. Mihail Kogâlniceanu și alte odrasle de boieri se îmbătau și începeau să strige ce au auzit și ei pe la Paris. Vine potera și stingea neînțelegerea. Cu vorba bună. Și dulce, moldovenească. Asta a fost revoluția de la ’48 în Moldova.

  “A fost sau n-a fost” are legatură cu revoluția cum are baba cu mitraliera pe care, cică, o transporta în colivă în zilele lui decembrie ’89. Emisiunea TV din film nu e despre revoluție. Este procesul public al personajului jucat de Săpdaru. Tot ce vor cei care sună este să demonstreze că profesorul nu a făcut nimic. Că nu e mai breaz ca ei. N-am mișcat un deget și ne mândrim cu asta. Iar bețivul ăsta a stat și el cu mâinile în sân. Ești ca noi. Recunoaște și totul e perfect. Fiecare mai bea câte un pahar și nu mai știe ce face.

  Ce să cauți la București ? Stai aici cu noi. Ca noi. Asta îi spune proprietarul de televiziune amantei. Și cameramanului. Lasă camera pe trepied. Nu încerca nimic deștept. Și fiicei. Ce-ti trebuie skiuri ? Dă-te cu sania ca toata lumea. Și la fel de intransigent e și cu sine însuși. Nu se iartă. Se pune singur la bulă, dând citate din dictionarul de filozofie care se potrivesc situatiei ca nuca în perete.

  Românului i-a ramas doar responsabilitatea civică de-a arunca cu maron în ventilator. O face din tot sufletul. Cu convingere. Aruncă larg în sus. Știe că magiunul o să cadă peste toți. Inclusiv peste el. Nu-l deranjează. Din contră. Exact asta și vrea. Îi dă sentimentul de apartenență. Mirosul de realitate.

Tudor Voican

 

« e imaginea minunată din filmul lui kusturica în care parodiază casablanca și țiganul ăla bătrân zice  this is the begining of a beautiful friendship, pe asta aș revedea-o la nesfârșit și aș rîde , de fiecare dată, la fel de tare. »

  paul_odhan: ce înseamnă scrisul pentru tine? ara_șeptilici: haha!!
ara_șeptilici: ce întrebare-i asta? ara_șeptilici: scrisul meu sau scrisul altcuiva? paul_odhan: al tău

ara_șeptilici: scrisul meu este dâra de ce vreți voi pe care nu o pot lăsa altfel

ara_șeptilici: scriu cărțile pe care le caut și nu le găsesc paul_odhan: e un fel de a-ți căuta martusirile, de a te introspecta?!

ara_șeptilici: nu mai e demult asta. poate că așa a fost la-nceput. de fapt, scrisul nu e decât dorința de a te lăsa de scris. pentru că el doare.

paul_odhan: și alinarea de unde provine? ara_șeptilici: din pacea ta cu tine

ara_șeptilici: și cu oamenii pe care-i disprețuiești, că de urât eu nu pot.

paul_odhan: în literatură, de la ce punct ai plecat și unde ai ajuns?

ara_șeptilici: am scris prima mea "compoziție" la cinci ani

ara_șeptilici: am ajuns aici ara_șeptilici: asta nu pot spune eu, unde am ajuns ara_șeptilici: o să spună ceilalți, dacă le-o place ara_șeptilici: sau nu ara_șeptilici: nici nu mă interesează unde ajung

ara_șeptilici: important este să scoți afară cu grație ceea ce ai de dat

ara_șeptilici: știu că ceea ce spun eu seamănă cu un fel de definiție a vomei

paul_odhan: poate nu e chiar vomă, ci o umoare ara_șeptilici: sunt multe umori

ara_șeptilici: dar pentru voma asta îți trebuie talent și multă carte

ara_șeptilici: am un ghiveci în cuptor ara_șeptilici: e facut cu mare artă, ca să-mi placă mie ara_șeptilici: cam așa e și cu literatura. paul_odhan: cu filmele e la fel? ara_șeptilici: e mai simplu ara_șeptilici: pentru că poti să te exprimi vizual ara_șeptilici: și e mult mai puternic ara_șeptilici: ai mult mai multe mijloace

ara_șeptilici: dar, sigur, pentru film îți trebuie și bani. pentru scris îți trebuie doar timp, talent și o editură.

paul_odhan: vreo imagine dintr-un film ți s-a impregnat în ființa ta?

ara_șeptilici: multe imagini, multe filme

ara_șeptilici: primele doua care-mi vin în cap sunt "totul despre mama mea" și "casablanca"

ara_șeptilici: sunt multe

ara_șeptilici: e imaginea minunată din filmul lui kusturica în care parodiază casablanca și țiganul ăla bătrân zice « this is the begining of a beautiful friendship », pe asta aș revedea-o la nesfârșit și aș rîde , de fiecare dată, la fel de tare.

paul_odhan: pisica albă, pisica neagră e filmul… ara_șeptilici: da, el   paul_odhan:te cauți pe tine într-un film?! ara_șeptilici: nu, dar uneori mă regăsesc

ara_șeptilici: nu vad multe filme, mi-e lene să mă duc la cinema

ara_șeptilici: n-am fost de vreo 4 ani, cred ara_șeptilici: mai vad acasă, pe calculator ara_șeptilici: și e oribil, știu

ara_șeptilici: cel mai mișto film de la mine de-acasa e south park

ara_șeptilici: ma duc puțin la ghiveci paul_odhan: ok ara_șeptilici: foarte bun ghiveci! paul_odhan: mmm paul_odhan: ciuperci are? ara_șeptilici: nu se pun cuiperci la ghiveci!!!! never!! paul_odhan:de ce măi? paul_odhan:eu aș mânca și gem de ciuperci...

ara_șeptilici: dacă vrei, îți dau rețeta, aia de la mama lu ghiveciu

paul_odhan: ia, zi-mi o rețetă plină de metafore.... ara_șeptilici: nici o metaforă ara_șeptilici: totul e foarte concret ara_șeptilici: dacă asta vrei... paul_odhan: eu vreau o poezie culinară ara_șeptilici: n-avem azi paul_odhan: să salivez citind ara_șeptilici: avem una mai demult, despre un pui paul_odhan:făcând aripi, să zburam spre alta întrebare.. paul_odhan: faci jurnalism cultural de câțiva ani

paul_odhan: a scrie despre evenimentele culturale e un spectacol în sine?!

ara_șeptilici: nu, niciodată ara_șeptilici: doar dacă le faci tu să fie spectacole ara_șeptilici: aici e diferența dintre jurnaliștii culturali paul_odhan: tu cum te-ai defini? ara_șeptilici: în ce sens? paul_odhan: al arc-resortului evenimentului cultural ara_șeptilici: ca jurnalist cultural? paul_odhan: da, ca jurnalist

ara_șeptilici: orice om care știe să scrie bine românește și are și un pic de condei poate să fie jurnalist cultural. din păcate, cei mai mulți dintre care fac chestia asta la noi nu au condei. și nici miros jurnalistic.

ara_șeptilici: citește interviurile care apar ân cotidiane. sunt jalnice!

paul_odhan: citești cronică de film? ce critici de film români apreciezi?

ara_șeptilici: citesc cronică de film, îmi place foarte mult alex leo șerban, se vede că a scris și îl regret ca prozator. după cum regret că nu o mai găsesc pe giulia ghica dobre pe nicăieri. dintre noii veniți, îl apreciez mult pe cătălin sturza. sper să se țină de treabă!

ara_șeptilici: hai mai bine să vorbim despre filme ara_șeptilici: sau  go back to literature ara_șeptilici: jurnalismul sucks paul_odhan: sau poate de teatru.... ara_șeptilici: da, da' numai puțin paul_odhan: ok... ara_șeptilici: hai, aștept să fii deștept

paul_odhan: perioada de secretar literar la teatrul din Piatra-Neamț ce-a însemnat pentru tine?

ara_șeptilici: o pierdere de vreme

ara_șeptilici: și siguranța că cei mai mulți dintre actori sunt proști și jenant de orgolioși

paul_odhan: actorii sunt mai sentimentali sau lumea din jurul lor e prea lucidă?

ara_șeptilici: nu sunt sentimentali. sunt rupți de lume și autosuficienți, cel puțin cei din vechea generație. sunt unii tineri care mai și citesc, altceva decât scenarii. dar nu e suficient.

paul_odhan:nu te atrage să abordezi și dramaturgia? ara_șeptilici: ba da ara_șeptilici: poate mai târziu ara_șeptilici: sau dacă o sa mă macine foarte rău

paul_odhan: ca impact asupra spectatorilor, pariezi pe teatru sau pe film?

ara_șeptilici: pariez pe amândouă, sunt genuri care nu se exclud

ara_șeptilici: tocmai am asistat la sibiu la o zi de repetiție a lui Andrei Șerban

ara_șeptilici: am vazut cum se naște o minune

ara_șeptilici: sunt foarte curioasă dacă o să fie atât de în armonie cu actorii, încât să fie desărvârșită

paul_odhan: arta nu e o minune?

ara_șeptilici: nu toata artă. doar aceea care îți arată armonia.

ara_șeptilici: chiar în fețele ei de care te temi.

ara_șeptilici: ca tot ceea ce ne înconjoară, adevărat nu e decât un procent infim.

ara_șeptilici: nimic nou sub soare. paul_odhan:de ce e dublul un roman? ara_șeptilici: se numește "Dublul, un roman" ara_șeptilici: și este cartea mea paul_odhan: știu, facusem un joc de cuvinte

ara_șeptilici: pe care am scris-o, cum ți-am spus, pentru ca nu o mai scrisese nimeni. ar fi fost mai simplu s-o iau de-a gata.

paul_odhan: ai scris-o pentru tine, dar ai scris-o și pentru mine, și pentru alții

ara_șeptilici: bine, atunci hai să ne jucăm! paul_odhan:te vezi dublu? ara_șeptilici: sigur am scris-o și pentru tine. aștept..

ara_șeptilici: mă văd dublu. când eram mică în veceu la nașa mea din județul neamț, mă uitam printr-o inimioară crestată pe ușă și vedeam dublu. din cauza asta stăteam foarte mult. era mișto.

ara_șeptilici: să știi că nu vreau să te fac să râzi! astea sunt chestii foarte serioase!

paul_odhan:mă gândeam că și creația e un act evacuatoriu...

ara_șeptilici: da, decât că, dacă e să fie de-adevăratelea, atunci nu pute

ara_șeptilici: dar asta nu e nici o noutate ara_șeptilici: primul teoretician a fost aristotel ara_șeptilici: și mai e și freud care-i zice sublimare ara_șeptilici: în care eu nu cred ara_șeptilici: nu toti sublimații pot fi artiști paul_odhan: eu as spune ca există artiști naufragiați ara_șeptilici: explică

paul_odhan: orice arist crează, dar calitatea creației sale il diferențiază

ara_șeptilici: nu exista artist fără talent. ceilalți se cheamă imopstori.

ara_șeptilici: impostori, scuzati, am ecolalie grafică. paul_odhan:ce mai e dublu în romanul tău? ara_șeptilici: totul e dublu. trebuie doar să vezi... paul_odhan:și o moarte poate fi dublă? ara_șeptilici: nu știu. ara_șeptilici: doar dacă te întorci din ea

ara_șeptilici: cunosc doi oameni care s-au întors. la ei ar putea fi, deși nu cred..

paul_odhan: dublu nu e ceva ambiguu?

ara_șeptilici: ba da, dar trebuie deslușit în ambiguu. totul e ambiguu. totul trebuie deslușit. dacă vrem!

paul_odhan:te poate împiedica în alegere dublul?

ara_șeptilici: nu, el e umbra. dar te poate arăta cu degetul.

ara_șeptilici: după aia. ara_șeptilici: sau în același timp, dacă deja îl vezi. paul_odhan:dublul nu ne complică viața? ara_șeptilici: nu, dimpotrivă, ne-o simpifică

ara_șeptilici: dar până să fie foarte simplu, e foarte complicat

paul_odhan: crezi că dublul ca un roman poate exista și ca film?

ara_șeptilici: eu cred că da. e foarte vizual. trebuie să-l vadă și un regizor. nu știu dacă avem așa ceva.

paul_odhan:avem regizori premiați de curând la cannes…

ara_șeptilici: da, dar nu pe tipul acesta de sensibilitate. aici ar trebui un regizor poet.

paul_odhan:cunoști vreunul de aiurea?

ara_șeptilici: nu mă gândesc decât la modele. ar trebui cineva ca trufault.

ara_șeptilici: așa se scrie? paul_odhan: Truffaut

ara_șeptilici: care a făcut un film minunat dupa "invenția lui morel" a lui casares

ara_șeptilici: așa, eu am scris true fault ara_șeptilici: ha!

paul_odhan: ai turnat un pic de acid sulfuric peste cinemaul românesc

ara_șeptilici: nu, deloc, sunt foarte fericită că, în sfârșit se vede, dar nu mă pup cu ei deloc

paul_odhan:ce argument pentru această lipsă ai?

ara_șeptilici: cred că pur și simplu nu am citit aceleași cărți

paul_odhan:cum ți-ai încheiat romanul? ara_șeptilici: am tras fermoarul. paul_odhan:și cum nu ai încheia acest interviu? ara_șeptilici: spunându-ți o minciună paul_odhan: zi-mi un adevăr de adio ara_șeptilici: dai o bere? paul_odhan: tu adu spuma și eu dau mierea

ara_șeptilici: uite adevărul de adio: nu-mi place mierea decât în cafea. prefer fagurele.

paul_odhan:ne întâlnim la stup. ara_șeptilici: nici nu știi ce spui! o să aduc și stupul! ara_șeptilici: mi-a facut plăcere

paul_odhan:ne-am îndulcit prea mult finalul. vrei să-l facem ca de telenovelă?!

ara_șeptilici: nu, doamne ferește, hai pa!! repede!

TIFF 2008

- introducere -

    A început TIFF. TIFF 2008. James Bond este nașul ediției 7 a festivalului, dar după filmele rulate până acum am senzația că domnul Bond are paternitatea certă din cromozonii lui Frankenstein.

    Vii, dar vătămați (emoțional) au ieșit sutele de spectatori de la filmul deschiderii festivalului: Funny Games U.S. , redigerat de Haneke pentru poporul american, o alegere cam nepotrivită, detașată de spiritul aventurilor high-class marca Bond. Haneke ne lovește cu biciul pe retină și apoi ne întreabă dacă ne satisface violența (devenită tradiție tv), ca-n westernurile prăfuite, când un pistolar respectabil întâi își ucide posibilul interlocutor și apoi îl întreabă de sănătate.

    Secțiunea  "Umbre" cuprinde scurt-metraje care mai de care schizotipale, îmbibate de sânge și, în rimă cu titlul, de fantasme sumbre, cât și lungi-metraje la fel de morbide și palpitante în distribuirea eritrocitelor pe ecran. Dar însetații de apocalipse organice pot fi satisfacuți. Hemoglobina oferă delicii nebănuite.

    Felia “3x3” a festivalului a încântat prin filmul lui Victor Erice, El espiritu de la colmena / Spiritul stupului, abordând pictural și inocent întrebările metafizice ale vieții, colorând interogațiile și răspunsurile în nuanțele intense ale mierii prefigurată ceremonios pe o fereastră ce ne separă, pe toți, de adevărul pur.

    Filmul italian Non pensarci / Nu ne lua în seamă , din secțiunea “Supernova”, a fost ca un suc de cireșe, reconfortant, o comedie spumoasă (un clișeu ce încorsetează, dar fluxul glumelor era ca al bulelor unui lichid în mișcare browniană) folosind ingredientele clasice ale cinematografiei italiene: muzica light & gesticulații hilare.

    În “Competiție” de neratat a fost filmul estonian Sügisball / Balul de toamnă , povești intretăiate ale unor destine cariate de eșecuri, strivite de singurătate, în căutarea unui soare personal care să usuce lacrimi și să dezvăluie culori, deplasând gri-ul într-o zonă periferică a trecutului.

    Urmează…

Paul S. Odhan