PunctFilm - Cinefili, Existati!

MoMA: 9-31 ianuarie 2008

“Goran Paskaljevic”

Departamentul de Film prezintă prima retrospectivă americană a filmelor unuia dintre cei mai respectaţi regizori europeni, Goran Paskaljevic (n. 1947, Belgrad), retrospectivă care include 13 filme de lung metraj şi 2 scurt-metraje ale regizorului, pe peliculă de 35 mm.

[sursa: moma.org]

Filmul ceh bazat pe nuvela "...A Bude Hür" (It's Gonna Get Worse), publicată în 1985 de scriitorul Jan Pelc, una dintre puţinele mărturii ale perioadei de normalizare care a urmat invaziei sovietice a Cehoslovaciei, va fi distribuit în cinematografe. Regizat de Petr Nikolaev, filmul (alb-negru, 16 mm) care prezintă peisajul murdar şi opresiv din Cehoslovacia anilor 70, a fost vizionat, până acum, în circumstanţe şi locuri neobişnuite (cluburi, baruri…)

Berlinale 2008: Primele filme selectate pentru Panorama

Alături de renumiţi regizori precum Laetitia Masson (care iţi prezintă al 6-lea film – “Coupable”), Brad Anderson sau Lucia Murat, vor fi incluşi şi noi-veniţi cum ar fi Javier Gutierrez din Spania sau Ozgür Yildirim din Germania, care îşi vor prezenta filmele în cadrul secţiunii Panorama 2008, din cadrul festivalului Berlinale – 7-17.02.2008. Vedeta muzicii pop, Madonna îşi va face debutul regizoral, alături de lucrări semnate de Bruce LaBruce şi câştigătorul premiului TEDDY în 2007, Zero Chou din Taiwan.

O altă surpriză a festivalului va fi Retrospectiva Luis Buñuel.

[sursa: berlinale.de]

POMPIDOU: 16 ianuarie-3 martie 2008

Alain Resnais, retrospectivă

Centre Pompidou, care păstrează primele filme ale lui Alain Resnais, dezvăluie publicului ansamblul muncii sale. Actori şi colaboratori vor prezenta diverse secvenţe şi vor participa, sâmbătă 1 martie, la o masă rotundă care va reuni în mod egal atât critici, cât şi cronicari.

[sursa: centrepompidou.fr]

Acestea fiind zise, să ne distrăm româneşte

Hitler vroia să-i elimine pe cei care îi consideră inferiori. Ca să rămână doar elita. Comuniştii au scăpat de tot ce le era superior. Să fie muncitorii şi ţăranii elita. Românul nu vrea să elimine pe nimeni. Vrea să fim toţi egali. Fără elita. Fără pleavă. E loc pentru fiecare în mediocritate. Să moară şi capra vecinului. Sau să trăiască. Important e doar să fim la fel. Undeva în zona călâie. Gândire de mlaştină. Anti-evolutivă. Anti-revoluţionară. Pot să fie bucăţi de carne în ciorba naţională, dar suprafaţa ei rămâne pururi netedă.

Ciobanul mioritic e vinovat că a ieşit din turmă. Trebuie să platească pentru asta. Şi el o ştie. De aceea îşi acceptă senin pedeapsa. La fel şi meşterii lui Manole. Pentru eşec n-ar fi fost condamnaţi la moarte. Doar pentru succes.

Cu timpul însă, cei care evadau din mulţime au încetat să mai fie pedepsiţi a la patul lui Procust de către locuitorii matricei. De la o vreme oile rătăcite sunt doar aduse pe drumul cel bun. Fără bâtă. Cu blândeţe. Mihail Kogâlniceanu şi alte odrasle de boieri se îmbătau şi începeau să strige ce au auzit şi ei pe la Paris. Vine potera şi stingea neînţelegerea. Cu vorba bună. Şi dulce, moldovenească. Asta a fost revoluţia de la ’48 în Moldova.

“A fost sau n-a fost” are legatură cu revoluţia cum are baba cu mitraliera pe care, cică, o transporta în colivă în zilele lui decembrie ’89. Emisiunea TV din film nu e despre revoluţie. Este procesul public al personajului jucat de Săpdaru. Tot ce vor cei care sună este să demonstreze că profesorul nu a făcut nimic. Că nu e mai breaz ca ei. N-am mişcat un deget şi ne mândrim cu asta. Iar beţivul ăsta a stat şi el cu mâinile în sân. Eşti ca noi. Recunoaşte şi totul e perfect. Fiecare mai bea câte un pahar şi nu mai ştie ce face.

Ce să cauţi la Bucureşti ? Stai aici cu noi. Ca noi. Asta îi spune proprietarul de televiziune amantei. Şi cameramanului. Lasă camera pe trepied. Nu încerca nimic deştept. Şi fiicei. Ce-ti trebuie skiuri ? Dă-te cu sania ca toata lumea. Şi la fel de intransigent e şi cu sine însuşi. Nu se iartă. Se pune singur la bulă, dând citate din dictionarul de filozofie care se potrivesc situatiei ca nuca în perete.

Românului i-a ramas doar responsabilitatea civică de-a arunca cu maron în ventilator. O face din tot sufletul. Cu convingere. Aruncă larg în sus. Ştie că magiunul o să cadă peste toţi. Inclusiv peste el. Nu-l deranjează. Din contră. Exact asta şi vrea. Îi dă sentimentul de apartenenţă. Mirosul de realitate.

Tudor Voican

arhiva>>

andreea_chiru: hei

paul_odhan: hai

andreea_chiru: haihui?

paul_odhan: haihai, nu huidui

andreea_chiru: să haplim haiduceşte hrişca?

paul_odhan: harap-halb huruie halvaua

andreea_chiru: habarnam hăcuie o hrapie

paul_odhan: H-ul nu ne stă liniştit pe limbă

paul_odhan: propun un L

andreea_chiru: eu mă gândeam la M

andreea_chiru: mangafaua molfăie un muştiuc

paul_odhan: M de la miros minor mâna minotaurului?!

andreea_chiru: muncitorii mănâncă mulţi mistreţi

paul_odhan: Marele Mut

andreea_chiru: manivelă motor mucava

paul_odhan: malfabetul mostru e minunat, mulţumim....

andreea_chiru: mapecierile msunt mlucru mrar mpe maici: miercuri muzica medievală

andreea_chiru: marţi mpârjoale mcu martzipan

paul_odhan: să nu excedăm în M-euri că rămânem mmmitzi

andreea_chiru: mai am Meuri să le mexorcizez: maieutică, matador, muflon, mozol,

andreea_chiru: amar, alcoool, amoooooor

paul_odhan: aaa, ai trecut la A

paul_odhan: ţi-ai spart Mreduta

andreea_chiru: apolodor amuţit afirmă argumentativ

paul_odhan: aprioric îţi articulez, alfabetul are arici

andreea_chiru: arnici? să le arătam aici alfabete apodictice

paul_odhan: apocrife asimilam, albe în aspect...

andreea_chiru: armonii alephe/şti

paul_odhan: aferim, ai apucat-o aeronat

andreea_chiru: asimilarea şi acomodarea afonemelor alandaluieşte liber prin afirmaţii

paul_odhan: nu-mi dărui ALUVIUNI

andreea_chiru: aşteptam admonestarea

paul_odhan: artă aş fi adoptat, nu arme de amăgit ataraxia

andreea_chiru: NU mă adaptez

paul_odhan: un atom ti-aş alipi, atunci...

andreea_chiru: sfârşitul alfabetului îl găsesc mai atractiv

andreea_chiru: vivisecţie, bampir, vezuvian

paul_odhan: voit ai vieţuit verde

andreea_chiru: ventuză văduvi viclean voyeuristul

andreea_chiru: vulpea şi veveritza sunt văzute în vernil

andreea_chiru: vai de cel ce vânează!

paul_odhan: un vid vis am în Z acum...

andreea_chiru: zanzibar, zeamă de varză
paul_odhan: gata

andreea_chiru: zignora/zmă

andreea_chiru: zambilicistic, zeflemitor, zuzu zaurt

andreea_chiru: zapciu, zapis,

paul_odhan: za zfârşit zdeja.

Ipocrizia cinefilului americanofob e scoasă încă o dată la iveală de reacţiile de prin părţile noastre în faţa câştigătorului Oscar No Country for Old Men, film prin care fraţii Coen revin la stilul taciturn din Blood Simple, cu care au debutat în urmă cu mai bine de 20 de ani. Fraţii Coen încalcă toate regulile narative de Hollywood lăsând filmul fără final, abandonându-şi teoreticul erou undeva în fundal şi creând un sentiment aproape biblic al implacabilului sinistru. Actori americani cu priză la public precum Tommy Lee Jones şi Woody Harrelson sunt inseraţi în roluri decorative iar actorul incapabil să vorbească o engleză cursivă, Javier Bardem, e propulsat într-un rol de Oscar. >>

Revigorarea valorilor pulp de acum 20 de ani şi mai bine continuă cu resuscitarea seriei Death Wish, avându-l ca protagonist pe Charles Bronson, un erou proletar al cinefiliei româneşti de dinaintea revoluţiei, ţinând cont de faptul că Arnold, Stallone, Van Damme şi Norris erau apanajul reţelelor de trafic cu casete video. Bronson însă putea fi văzut pe marile ecrane, chiar şi la TVR, la filmul de duminica seara iar cenzura comunistă nu avea absolut nimic împotriva lui. Motivele sunt subiect de speculaţie. >>

Cu perechea de filme Rocky Balboa (=Rocky 6) + Rambo (=Rambo 4), Stallone încearcă şi ratează ocazia de a reproduce revirimentul lui Clint Eastwood cu Unforgiven. Nu pot spune deocamdată nimic despre Rocky, dar cu Rambo regizorul/actor se încăpăţânează să nu clintească nici un milimetru din statuia clădită în anii 80 cu trilogia iniţială. Ori treaba asta nu mai merge în 2008.>>

E greu să îl accepţi pe Jim Carrey în rolul unui hingher cu dereglări psihice fără să îţi aminteşti de Dumb and Dumber. E şi mai greu să vezi o scenă de sex cu Jim Carrey aşteptând ca în orice clipă să se întoarcă spre spectator şi să tragă o faţă din The Mask. Dar a te uita la mai bine de jumătate de oră de film în care nu se întâmplă altceva decât să ţi se explice filmul creează impresia că te afli în faţa unei insulte la adresa inteligenţei spectatorului. >>

Diversitatea în unitate e ideal reflectată prin alăturarea celor două segmente Grindhouse. Două filme extrem de diferite la nivelul imediat al percepţiei în ciuda numeroaselor elemente comune situate pe nivelul de abstractizare cel mai înalt. Filmul lui Rodriguez, Planet Terror, împărtăşeşte cu Death Proof:>>

După priceperea marilor inspectori şi diagnosticieni, cuplul Tarantino-Rodriguez au formulat în Grindhouse cel mai simplu caz de testare capabil să demonstreze hiba publicului actual de film. E un caz de testare simplu, pentru că percepţia corectă a filmului nu necesită luni de studii cinematografice, ci câteva rânduri de informaţii justificative, oferite larg şi fără zgârcenie de echipa Grindhouse şi de criticii de film care au susţinut proiectul încă din faşă. >>

12 3 4 5 6 >

TIFF 2008

- introducere -

A început TIFF. TIFF 2008. James Bond este naşul ediţiei 7 a festivalului, dar după filmele rulate până acum am senzaţia că domnul Bond are paternitatea certă din cromozonii lui Frankenstein.

Vii, dar vătămaţi (emoţional) au ieşit sutele de spectatori de la filmul deschiderii festivalului: Funny Games U.S. , redigerat de Haneke pentru poporul american, o alegere cam nepotrivită, detaşată de spiritul aventurilor high-class marca Bond. Haneke ne loveşte cu biciul pe retină şi apoi ne întreabă dacă ne satisface violenţa (devenită tradiţie tv), ca-n westernurile prăfuite, când un pistolar respectabil întâi îşi ucide posibilul interlocutor şi apoi îl întreabă de sănătate.

Secţiunea "Umbre" cuprinde scurt-metraje care mai de care schizotipale, îmbibate de sânge şi, în rimă cu titlul, de fantasme sumbre, cât şi lungi-metraje la fel de morbide şi palpitante în distribuirea eritrocitelor pe ecran. Dar însetaţii de apocalipse organice pot fi satisfacuţi. Hemoglobina oferă delicii nebănuite.

Felia “3x3” a festivalului a încântat prin filmul lui Victor Erice, El espiritu de la colmena / Spiritul stupului, abordând pictural şi inocent întrebările metafizice ale vieţii, colorând interogaţiile şi răspunsurile în nuanţele intense ale mierii prefigurată ceremonios pe o fereastră ce ne separă, pe toţi, de adevărul pur.

Filmul italian Non pensarci / Nu ne lua în seamă , din secţiunea “Supernova”, a fost ca un suc de cireşe, reconfortant, o comedie spumoasă (un clişeu ce încorsetează, dar fluxul glumelor era ca al bulelor unui lichid în mişcare browniană) folosind ingredientele clasice ale cinematografiei italiene: muzica light & gesticulaţii hilare.

În “Competiţie” de neratat a fost filmul estonian Sügisball / Balul de toamnă , poveşti intretăiate ale unor destine cariate de eşecuri, strivite de singurătate, în căutarea unui soare personal care să usuce lacrimi şi să dezvăluie culori, deplasând gri-ul într-o zonă periferică a trecutului.

Urmează…

Paul S. Odhan

arhiva>>